|
Intr-o dimineata plina de intuneric m-am trezit traspirat. Eram eu ... in
coltul patului cu patura stransa la piept. Ma rugam, dar nu-mi aduc aminte
la ce. Cred ca la Dumnezeu. Radeam cu gura pana la urechi. Zeci de mii de
sunete bizare imi strapungeau urechile si ma faceau totodata sa ma simt mai
puternic. M-am ridicat din pat, am calcat hotarat pe covorul plin de
chistoace si m-am indreptat spre balcon,
facandu-mi loc cu piciorul drept printre sticlele goale de bere. Am deschis
geamul si m-am uitat in jos… Deodata am simtit o euforie. Ce-ar fi daca… Am
respirat adanc. M-am uitat spre cer si apoi din nou jos. Eram hotarat. Am
adus un scaun si m-am urcat pe el. Eram mult mai inalt. Am inceput sa rad
din nou. Am ramas doar cu un picior pe scaun... jumatate din mine deja zbura
spre infinitul pamantului. Am
calcat... am calcat in gol. Ma simt ca o pasare. Aerul imi trece printre
firele rare de par. Ma simt usor. Incerc sa ma identific dar nu pot. Regret
ceea ce am facut , dar poate asa e mai bine. M-a cuprins regretul. Iar
am inceput sa rad. Un ras culacrimi. M-am lovit...
Sunt treaz... intr-o alta zi de cacat...
Text
by : doX
Facultate:
Jurnalism-Filosofie
Oras: Bucuresti
Anul: 1
|